Un tinar de 17 ani a murit injunghiat. Am scris deseori despre faptul ca romanii incep sa isi piarda instinctul de conservare, pentru ca asa se traduce, zic eu, gestul de a infige cutitul intr-un seaman. Mai ales cind esti tinar si ai viata inainte, ar trebui sa te gindesti ca ajungi in puscarie, pentru multi ani de zile. De aia spun ca e vorba de prostie aici sau de inconstienta, insa eu inclin sa cred ca e prostie.
Deoarece nu vorbim aici de cine stie ce fost membru al trupelor de comando, care stie vreo opt feluri in care te poate omori cu un ziar facut sul. E vorba tot de un tinar, care a inceput sa traiasca, si-a facut intrarea in societate, omorind cu cutitul pe un altul, la fel de tinar la el.
Ce mai poate fi spus la moartea unui tinar de 17 ani? Ce ar fi trebuit sa faca pentru a trai in continuare, sa nu iasa din casa doar si sa nu se dea peste diversi ciudati care doar asta au in cap sa isi foloseasca odata cutitul, ca rugineste? Cum te poti oare apara de din astia si sa ramii si in viata, pentru ca aici are dreptate tatal baiatului injunghiat, orice s-ar face, nimic nu ii mai aduce inapoi copilul.
Foarte multe crime din judetul nostru au acelasi numitor comun, cutitul. Sint enorm de multi oameni care nu ies din casa fara asa ceva vad eu, isi iau cutitul, tigarile si telefonul mobil, probabil. Politistii din alte judete au mai facut razii prin discoteci si au adunat un numar impresionant de arme albe, aruncate la intimplare pe jos, la aparitia mascatilor. Oare ce trebuie sa ai in cap ca sa te duci la discoteca avind in buzunar un cutit?
Nu stiu ce se poate face in aceasta directie, insa fenomenul asta nu mai este ingrijorator, era ingrijorator acum vreo doi ani. Anul asta, odata la doua trei zile scriem despre doi sau mai multi oameni care discutau sau dansau sau beau rachiu si deodata unul scoate cutitul si il baga in vecinul lui. De aceea eu am fost oarecum ingrijorat de faptul ca se schimba legislatia armelor de foc si oricine poate capata o arma. Am inteles totusi ca, din fericire, conditiile sint destul de dure, inca, nu stiu pentru cita vreme.
Pentru ca sintem foarte norocosi ca animalele cu doua picioare despre care scriem, nu au si pistoale in dotare. Nici nu vreau sa imi imaginez ce s-ar intimpla, daca respectivii vor pune mina si pe pistoale. Dar stiu sigur ca vom regreta amarnic vremurile cind aveau doar cutite.