In anii 1990, caminele studențesti din Romania erau pline de viața. Jocurile adunau studenții laolalta, iar serile libere se umpleau de voie buna si competiții aprinse, care devenisera parte din rutina de camin. Jocurile acelor ani ne spun povestea acelor generații si mai exact, a modului in care tinerii se deconectau de la rutina zilnica si isi formau prieteniile.


Țomapant


Țomapant, un joc de cultura generala aparent simplu, a reusit sa le capteze atenția studenților. Regulile sale, desi accesibile, cereau o buna doza de creativitate si inspirație spontana. Fiecare jucator trebuia sa gaseasca cuvinte din diverse categorii, precum „țari”, „orase” sau „personalitați”, care sa inceapa cu o anumita litera. Desi timpul de gandire era scurt, acest aspect era cel care facea ca jocul sa fie intens si provocator. Uneori, sesiunile de Țomapant se transformau in discuții ample, in care fiecare participant incerca sa-si apere un punct de vedere. De cele mai multe ori insa, jocul genera reprize consistente de rasete, ceea ce crea mai mereu o buna dispoziție.


Fazan


Fazan nu are legatura cu pasarea cu care impartaseste numele. Acesta era un joc care le testa creativitatea lingvistica a studenților. Fiind practicat adesea in pauzele dintre cursuri sau la mesele de seara, fazanul presupunea formarea unui lanț de cuvinte, fiecare pornind de la ultimele doua litere ale cuvantului anterior. Astfel, jocul incuraja si o forma subtila de competiție, in care fiecare practicant incerca sa gaseasca un cuvant cat mai dificil pentru adversar. Momentul in care cineva ajungea la o combinație de litere imposibil de continuat era deseori intampinat cu rasete si comentarii amuzante.


Domino


Domino-ul, un joc de origine italiana, a avut un succes neasteptat in randul tinerilor romani. Jocul se desfasura de obicei pe mese improvizate in camere sau in salile comune, unde piesele micuțe de domino rasunau la fiecare miscare strategica. Fiecare piesa trebuia plasata in funcție de numarul de puncte, si fiecare jucator incerca sa-si valorifice piesele intr-o maniera cat mai eficienta. In ciuda faptului ca nu era nevoie de o cunoastere ampla pentru a juca, domino-ul stimula gandirea strategica si ii apropia pe cei care luau parte la sesiuni prelungite.


Lapte gros


Lapte gros a fost una dintre activitațile preferate in serile relaxate petrecute in camine. In acest joc, participanții formau doua echipe: una dintre ele statea aplecata, iar cealalta sarea pe spatele celor aplecați, incercand sa ramana in echilibru fara ca cineva sa cada. Lapte gros era o ocazie de a elibera energia acumulata si de a crea momente de veselie spontana. Fiecare saritura aducea suspans, iar echipa care sarea isi consolida strategia si coordonarea pentru a nu destabiliza echipa „bazei”.


Acestea au fost cele mai practicate jocuri in randul studenților din anii 1990


Septica


Septica, un joc de carți cu reguli simple, dar care necesita o buna doza de atenție si strategie, s-a bucurat de o popularitate aparte printre studenții din anii 1990. Se practica in 2 sau 4 jucatori, iar fiecare participant incercand sa obțina cat mai multe puncte prin capturarea carților valoroase: septarii si asii. Carțile se jucau pe rand, iar punctele se acumulau prin strangerea perechilor. Atmosfera de joc era mereu animata, fiecare incercand sa isi anticipeze adversarii si sa castige runda, generand competiție prietenoasa si rasete intre colegi.


Spanzuratoarea


Spanzuratoarea, un joc de cuvinte care provoca memoria si imaginația, reusea sa capteze atenția prin simplitatea si intensitatea sa. Jocul presupunea ca un jucator sa ghiceasca un cuvant propus de un alt jucator, avand un numar limitat de incercari, iar fiecare greseala era marcata prin „construirea” spanzuratorii. Studenții se provocau adesea cu termeni specifici din literatura de specialitate sau cuvinte rare, ceea ce faceau ca jocul sa fie un prilej de socializare plin de umor si provocari. Desi parea un joc de relaxare, spanzuratoarea contribuia, fara indoiala, la imbogațirea vocabularului si la stimularea creativitații, devenind o metoda subtila de invațare in randul studenților. Fiecare sesiune de joc era plina de suspans si satisfacție intelectuala.


Remi


Remi era o prezența constanta in caminele studențesti din Romania anilor 1990. Partidele de remi se desfasurau adesea pana noaptea tarziu, in sesiuni prelungite, in care fiecare jucator isi cauta cea mai buna strategie pentru a-si aranja piesele pe tabla. Avand o serie de reguli clare si posibilitați infinite de combinații, remi ii atragea pe tineri prin complexitatea sa si prin competiția prietenoasa pe care o genera. Fiecare partida avea un aer tensionat, dar placut, iar fiecare mutare oferea momente de suspans si speranța.